IMPRUDENŢA

De departe biserica* pastreaza o aparenta inofensiva de lacas inchinat simbolic unei divinitati himerice. Camuflata in jungla de constructii moderne si sofisticate, ascunsa in dosul zgarie-norilor trufasi, in smerenia ei nativa nu va atrage atentia strainului imprudent, venit din alte sisteme solare, unde sensul si motivatia cultului s-au pierdut, ori cultul nici n-a existat si acolo niciodata nu s-au durat temple spre slava inaltimilor ceresti -decat prin caracterul inedit si aspectul vetust, anacronic. Strainul, indus in eroare de anodina ei existenta, o va vedea ca pe o relicva curioasa a antichitatii. Nu va lua in seama hieroglifica sacra incifrata in arhitectonica sumbra, care numai unui initiat i se descopera. Nava cereasca, harazita unei inalte meniri, arca pentru peregrini pe valurile timpului, va fi pentru turistul grabit si superficial doar un posibil trofeu intr-o colectie cosmopolita de suveniruri.

Sigur pe el si netemator, blazat ca orice turist inveterat va porni spre biserica lejer si sportiv, inarmat cu un aparat de luat imagini. O clipa i s-a parut ca perspectivele gliseaza intr-un joc al iluziilor, ca mutatii inefabile se produc in natura intima a lucrurilor, dar inexorabila metamorfoza va ramane ascunsa in virtualitatea ei strainului alarmat.  Agitatia familiara a vehiculelor ruland in sir neintrerupt pe autostrazi, imaginea cunoscuta, banala a cartierului modern ii vor insela simturile usor alertate. Aparenta normalitate va fi ca un narcotic pentru instinctul lui de conservare.

Strainul se va apropia de silueta umila dar, totusi, de o negraita maretie a bisericii si va depasi hotarul invizibil care separa orasul profan de incinta sacra, fara sa observe paienjenisul subtil de fire rupt prin trecerea sa. Nu va banui ca o asemenea incalcare nu poate ramane fara consecinte.
In naos, atmosfera mistica a bisericii va deveni repede coplesitoare pentru neofit. Icoanele sfintilor, chipul solar al Zeului pictat deasupra altarului, solemnitatea lor hieratica ii vor aduce tardiv revelatia si asupra sa va pogori harul. Strainul va fi patruns de adevar, caruia firea sa nepregatita si razvratita ii va opune o disperata si nesocotita rezistenta, caci pentru cel impacat, devenit complice cu starea sa jalnica, implinirea este insuportabila.

Strainul va voi sa fuga, dar pentru el nu mai e scapare. Afara se va trezi pe campul imens, neted al planetei, epurat de arhitectonica timpurilor istorice. Din pragul templului va zari de jur imprejur, pana in zare, biserici si cimitire orientate polar catre sine. In lumina ireala a unui ev primordial, in armoniile polifonice pogorand din cetatea vazduhului, nu-i va ramane altceva de facut decat sa imbratiseze pamantul brun, ortodox, sa se inchine Zeului pe care in temerarara sa incursiune L-a sfidat profanandu-I templul, simbolul Sau in universul inferior, nod de comunicare si interferenta.

*Originea cultului este obscura iar practica rituala osificata de traditia stereotipa si-a pierdut semnificatiile initiale. Evlavia indigenilor, desi naiva, e profunda si ascunde un echivoc misterios. Ei par a fi purtatorii unui adevar sacru care ii depaseste, devenit enigma prin uitare.  Trasatura principala a religiei locale pare a fi credinta ferma a practicantilor ca sunt descendentii unui popor de titani izgoniti in istorie din paradisul parintelui ceresc in urma unui pacat obscur.  Amintirile ambiantei originare, prezente anamnezic in memoria bastinsilor, sunt tot mai vagi cu trecerea generatiilor. Timpul e un handicap pe care Zeul il va aboli printr-o minune, asa cum li s-a promis. Bisericile sunt calauzele spirituale lasate pentru ca poporul credincios sa nu se risipeasca cu totul. Boomul economic, care face planeta una dintre cele mai prospere regiuni ale galaxiei, e o slaba recompensa pentru paradisul pierdut.
Mesterii constructori reproduc in biserici arhetipul din memoria transcendentala a locuitorilor planetei. Desi construite de indigeni cu propriile maini, potrivit legilor clasice ale arhitecturii, bisericile nu sunt conditionate de legile spatiului si ale timpului, fata de care duc o existenta autonoma ca si fata de creatorii lor. Ele descriu o complicata traiectorie spatio-temporala, aparand si disparand in diverse epoci si locuri, urmand o legitate proprie, inca neinteleasa de cineva.
din "Ghidul civilizatiilor galactice"