Islamul

Din sutele de milioane de musulmani din intreaga lume, cel mai mare numar de membrii ii are secta Sunni. Acestia ii accepta pe cei patru califi care sunt succesorii directi ai lui Mahomed. Sunnitii practica o forma moderata de interpretare islamica. 90% dintre musulmanii din Orientul Mijlociu sunt sunniti (Egipt, Iordania, Arabia Saudita, Libia).
Cea de-a doua mare secta a Islamului este secta Shiita. Desi cu mult mai mica decât secta Sunnita, secta Shiita este mult mai literara in interpretarea si aplicarea Koranului, fiind mult mai militanta si mai fanatica decât secta Sunnita. 90% dintre musulmanii aflati in Iran sunt shiiti si sunt condusi de unii dintre cei mai puternici ajatolahi shiiti din toata lumea araba printre care a fost si Khoumeini.
O alta secta islamica demna de luat in seama este secta Ahmdiyan, fondata in anii 1800. In ultimii 40 de ani aceasta mica secta a produs o suma de scrieri apologetice impotriva Crestinismului si Iudaismului. Ahmdiyenii sunt extrem de activi in universitatile americane, unde practica intense activitati de prozelitism printre studentii americani.
Secta Sufi este gruparea mistica a Islamului. Sufitii sunt respinsi de majoritatea musulmanilor conservatori. Unele scrieri ale sufitilor par sa respinga strictul monoteism unitarian al islamismului traditional in schimbul unei forme de "panteism imanent".
Doctrinele Islamului
Dumnezeu
Pentru musulmani, Allah este singurul Dumnezeu adevarat. La ei, nu exista o notiune de felul "Trinitatii". Isus Cristos este un profet al lui Allah. El nu este Fiul lui Dumnezeu sau Dumnezeu Insusi (Sura 4:171). Dumnezeul musulman este inaccesibil omului pacatos. El este atât de perfect si de sfânt, incât poate comunica cu omenirea numai printr-un lant de ingeri si de profeti. Dumnezeul musulman este un dumnezeu al judecatii, nu al harului, un dumnezeu, mai degraba al mâniei, decât al dragostei. Dorinta musulmanului este de a se supune pâna la punctul in care el poate stavili bratul judecator al lui Allah, si poate prin pornirile capricioase ale lui Allah, sa mosteneasca viata vesnica intr-un paradis pamântesc de lacomie si de satisfactie sexuala. Musulmanii nu-l pot concepe pe Dumnezeu ca fiind un Tata iubitor si milos.
Isus Cristos
Isus Cristos inseamna pentru musulmani doar unul din numerosii profeti ai lui Allah. Isus Cristos a fost profet pentru poporul Sau la vremea Lui. Profetulul Mahomed il intrece pe Isus Cristos. Isus Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu si nici o parte din vreo Trinitate. Isus Cristos a fost fara pacat, dar nu a ispasit pentru pacatele nimanui. Isus nu a murit pe cruce. Diverse traditii islamice afirma ca in mod miraculos Iuda Iscarioteanul l-a inlocuit pe cruce, sau ca Dumnezeu l-a scapat miraculos din mâinile romanilor si ale iudeilor inainte sa fi fost crucificat. Majoritatea musulmanilor cred ca Isus a fost luat in ceruri, trupeste, fara sa fi trebuit sa moara (Sura 4:157).

Pacat si Mântuire
In Islam, pacatul si mântuirea sunt asociate cu doua conceptii: fapte si soarta (kismet). Fiecare musulman care spera sa scape de judecata lui Allah trebuie sa indeplineasca obligatiile celor Cinci Stâlpi ai Credintei (Sura 10:29). Aceste fapte religioase includ:
1. Recitarea Shahada-dei ("Nu este alt Dumnezeu in afara de Allah, iar Mahomed este profetul lui Allah").
2. Cinci rugaciuni zilnice prescrise (obligatorii) (Salat sau Namaz in araba). Aceste rugaciuni includ ingenuncheri si prosternare in directia orasului sfânt, Mecca.
3. Milostenia (Zakat), care este deosebita de zeciuiala, devreme ce musulmanilor le este cerut sa ofere numai o patrime din venitul lor ca si contributie caritabila.
4. Postirea (Saum sau Ruzeh) in timpul intregii luni a Ramadan-ului când musulmanii trebuie sa posteasca de la orice mâncare si bautura, incepând de la rasaritul pâna la apusul soarelui, ca ispasire pentru propriile lor pacate din anul precedent (cu toate acestea, dupa apusul soarelui multi musulmani tin petreceri, iar altii se trezesc inainte de rasarit pentru a mânca ceva mai mult inainte ca soarele sa rasara si postul sa inceapa din nou).
5. Pelerinajul (Hadj) la Mecca, cetatea sfânta din Arabia Saudita, cel putin odata in viata pentru fiecare musulman.
Razboiul Sfânt (Jihadul) era considerat o conditie, sau obligatie, a credintei iar musulmanii de la inceputul existentei Islamului au crezut ca era datoria lor sacra de a ucide pe cei ce nu adopta singura credinta "adevarata". Islamismul contemporan, al zilelor noastre, este mult mai moderat, desi multi shiiti doresc restaurarea Jihadului ca fiind unul din elementele fundamentale ale credintei islamice.

This page hosted by Get your own Free Home Page